Istoric

Comuna dâmbovițeană Cojasca, cu satele ei Cojasca, Iazu și Fântânele, e așezată pe maul drept al Ialomiței la vreo 40 km de orașele București, Târgoviște și Ploiesti, nu departe de Finta, locul  încăierării fratricide de oști dintre Vasile Lupu și Matei Basarab, la 1653 și de bogatele odinioară curți ale boierilor Băleni. Pământul comunei, o terasă mult înaltă fata de malul stâng al râului Ialomița, niciodată amenințat de năvălirea apelor, a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Aici au fost descoperite importante piese arheologice: ceramică din epoca bronzului și prefeudală(sec.IV) o monedă de aur emisă de  Alexandru cel Mare(336-356), un tezaur din 165 bani argint (tetradrahme Macedonia Prima, Macedoneia Secunda și Thasos, monede dacice de tip Adâmcata), dezgropate din perimetriul unei vetre de locuire geto-dacice clasice și tezaur sec.II î.e.n., precum și mai multe monede imperiale din epoca stăpânirii romane la nordul Dunării, scoase la iveală izolat. Tot pe aici se încruceau două drumuri romane. Unul lucrat din plăci de piatră și pietriș, pleca din Giurgiu spre Transilvania, trecând prin București, Târgțor, Drajna( acestea două- caste romane) , Valea Teleajenului – și mărginea partea de răsărit a așezării. Celălalt cobora dinspre Transilvania pe Valea Ialomiței, trecea prin satul Cojasca și ajungea până în Dobrogea. Erau căi cu rost strategic, de legătură cu frații de peste munți, de neguțat și oierit. Mocanii își purtau pe ele, până târziu încoace, marile turme de oi între văratic și iernatic, din creierii munților până la bălți.

Așezarea își trage numele, după o legendă, dintr-o întâmplare petrecută, se zice tare demult. Era la început un sat mititel, abia un cătun, cu oameni harnici, truditori ai pământului, crescători de vite  și pricepuți în a-și meșteșugi toate ale lor de trebuință, dar prea mândri. Pentru semeșia asta i-a certat Dumnezeu într-o vară cu o secetă așa de pustiitoare, că n-au intrat în iarnă decât cu ce le-a rămas din anul trecut și acela păgubos. Ca să-și lungească zilele au jupuit coajă din pădure pe care uscand-o au dat-o prin râșnită cu puțin mei. Așa s-au hrănit ei, în taină, cu mămăligă aspră, ieșind din nevoie și smerindu-se. Însă adevărul a răsuflat. Satele din jur le-au zis de atunci Cojeșteni iar satului lor –Cojasca. Și potrivit nume si-au căpătat, fiind întărit și de un obicei ce-l aveau, rămas din neștiută vreme până după 1900, de a-și acoperii casele cu coajă de tei.

Comuna Cojasca a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1444.

Documentar, satul Cojasca, nimic în actele vechi Cojești sau Cojăști, apar către sfârșitul veacului al  XV –lea, când jupan Badea din Cojești, ginerele boierului Udriște din Mărgineni, este arătat ca boier divanit între 1487 și 1510.

La sfărșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița și avea în componență satele Cojasca și Fîntînele , totalizand o populație de 2.500 locuitori.

În comună funcționa o biserică  ortodoxă construită in 1820 și o școală mixtă, construită în 1885 și la care învățau 62-90 de elevi.

În anul 1925, comuna avea aceeași componeță și era inclusă în plasa Bilciuresti a aceluiași județ. Cu o populație de 3320 locuitori.

În anul 1950, când s-au desființat județele, a fost inclusă în raionul Răcari din regiunea București. În anul 1968 odată cu organizarea administrativă a țării, redevine parte a județului Dâmbovița, în componența actuală.

În prezent comuna are o populație de 8276  locuitori, suprafața totală  de 2595,13 ha.

funcționează o biserică ortodoxă cu hramul ,,Sfântul Ierarh  Niculae,, în satul Cojasca și o filie cu hramul ,,Sfânta Cuviosa Parascheva,, în satul Fîntînele , o biserică penticostală în satul Cojasca, avem Liceu Tehnologic Cojasca, Școala Gimnazială Fîntînele, Grădinița Fîntînele , str. Principală nr.18, sat Fîntînele, Scoala Gimanzială Cojasca și Grădinița Cojasca. Școala Primară Iazu și Grădinița Iazu, în care funcționează un număr de 120 cadre didactice și personal auxiliar.

Dispensar uman în sat Cojasca, After School în satul Cojasca,  Cămin Cultural în cadrul căruia se desfăsoară diverse activități culturale, baze sportive în toate cele trei sate.